Gușterița este o fostă comună săsească a Capitlului Sibiu, având o biserică romanică de la începutul secolului al XIII-lea, forma ovală a cetății de apărare sugerând o vârstă asemănător de timpurie. În mai multe locuri din apropierea localității au fost găsite urme ale drumului roman. În secolul al XV-lea, Gușterița era cunoscută pentru producția de cărămidă și exportul de lut. Personalități importante ale vieții spirituale sibiene se trag din Gușterița. Localitatea, care după 1948 a devenit suburbie a orașului Sibiu, este despărțită de oraș prin râul Cibin și, mai nou, și prin drumul de centură. La sud-vest, localitatea se învecinează cu Zona Industrială Est, dar, fiind situată înafara rutelor celor mai frecvent circulate – spre deosebire de alte cartiere ale orașului – și-a păstat o atmosferă rurală, apropierea de natură: până într-atât, că animalele câmpului – căprioare, iepuri de câmp, fazani – pătrund deseori în raza de vizibilitate a locuitorilor. După 2000, în grădinile Gușteriței au fost construite clădiri de locuit colective; în zonele de trecere, la intrarea în localitate, a apărut un șir de duplexuri, iar spre exterior au apărut acele oaze orășenești, ansambluri noi de locuit. Cele două parohii istorice ale localității practică agricultură ecologică și, prin felurite inițiative și cooperări, sunt antrenate în diverse proiecte sociale și educaționale, respectiv artistice, combinate cu aspecte de protecția patrimoniului istoric și de protecția mediului.