Citadela începută în 1702 urma să apere un teritoriu orășenesc extins, cuprinzând și resurse agricole – măierimile din Suburbia Porții Ocnei. De partea cealaltă a Cibinului se găseau târgurile de vite și de cai, alături de arii de producție pre-industrială. În dreptul Porții Ocnei se găsea o zonă cu țesut urban dens, de tip spontan, cu locuințe sărăcăcioase; spre nord se găseau nuclee de locuire de tip rural, derivate din terenurile arendate ale măierimilor orașului. În fața Porții Ocnei, dincolo de Cibin, stăpânirea catolică a construit Terezianul, primul ansamblu proiectat din afara cetății: 1750-54 locuințe pentru funcționari, din 1767 orfelinatul și din 1771 biserica Sf. Elisabeta. În 1791, pe strada Lungă, pentru românii măierimii din Retrenchement a fost ctitorită biserica Sf. Ap. Luca, aceasta fiind prima biserică ortodoxă din oraș. În 1862, pe malul opus al pârâului Reussbach s-a înființat spitalul pentru boli psihice. Din 1872, calea ferată și Gara Mică fac parte din peisajul cartierului – între timp extins cu rampe și cu viaducte. În 1921, la nord au fost parcelate luncile Fink și Kessler, parcelările continuând și dincolo de calea ferată. Din 1957 s-a construit lângă Terezianul istoric un cartier omonim, de blocuri prefabricate. În anii 1990, pe strada Lungă au fost construite blocuri înalte; vechile depozite și case din cartier sunt înlocuite cu blocuri noi.