Până pe la 1769, între Bastionul Haller, început în 1551, și Lunca lui Haller se afla Lacul Croitorilor. Pe vechiul cimitir evanghelic, amenajat la 1554 în spatele lacului, s-a construit în 1984 Spitalul Nou. Între străzile Ștefan cel Mare și Bâlea se desfășura, de la străzile Lucian Blaga şi Izvorului, la str. Hegel, primul proiect urbanistic privat al orașului, parcelându-se la 1891 Lunca lui Haller, proprietatea arhivarului orășenesc Franz Zimmermann. În 1903 a fost parcelată lunca Fonn (alăturată străzii Hegel), iar în 1913 lunca Rosenfeld (str. Călțun, Negoiu), însă în cazul acesteia din urmă, pe fundalul de criză, repartizarea loturilor urmând abia după 1917/ 1920. Regulamentul urbanistic din 1891 prevedea vile cu grădini de 5m la stradă, cu garduri transparente până la 2m, interzicând activitățile productive și transportul greu – regim menținut în mare parte, cartierul fiind cea mai atractivă zonă de locuit a orașului. La 1903, după planurile din atelierul cunoscutului arhitect vienez Otto Wagner, în intersecția principală a cartierului de pe Lunca lui Haller se construiește Vila Misselbacher, în stil Secession – din 1956, transformată în Spitalul CFR. La nord de cartierul Haller, parcelele neregulate au fost construite până în 1970, la est de str. Trei Stejari/ Bâlea, construindu-se din 1926 fără restricții, lângă calea ferată existând deja câteva terenuri de producție. Mai veche decât cartierul este fabrica de bere Trei Stejari, fondată în 1889. Supraviețuind naționalizării și Revoluției, în 2011, firma a dat faliment. În prezent, hotelul început din 2006 este reproiectat pentru a găzdui o parcare supraetajată și birouri IT.